Newsletter Bookisit #10

Cărți despre curaj, responsabilitate și libertatea de a fi copil; dilema nelipsită - azi despre despre note și proiecte noi

La Bookisit, cărțile sunt doar începutul. De aici pornesc conversații, dileme reale de părinte, exerciții mici care schimbă dinamici în familie și proiecte care duc lectura mai departe, acolo unde e cea mai mare nevoie de ea. Credem în povești care deschid minți, dar și în contexte care îi ajută pe copii să se simtă văzuți, înțeleși și în siguranță.
Recomandările de mai jos vin din acest loc: din ce citim, ce discutăm, ce testăm în familie și din proiectele Bookisit care cresc, pas cu pas, alături de voi, comunitatea noastră.

1. Bookisit recomandă

„Malala și creionul magic” de Malala Yousafzai, ilustrații de Kerascoët, traducere de Ioana Bâldea Constantinescu, editura Arthur (4-8 ani)

„Malala și creionul magic” pornește de la dorința universală a copiilor de a avea un obiect fermecat care să rezolve lucrurile grele. Malala își imaginează un creion magic cu care nu vrea bogății, ci lucruri simple pentru ea și schimbări mari pentru ceilalți: școli, joacă, pace, drepturi egale pentru fete. Pe măsură ce crește, înțelege că adevărata magie nu stă într-un obiect, ci în educație, curaj și în puterea cuvintelor de a schimba lumea. Cartea, scrisă din perspectiva ei și ilustrată simbolic și delicat, este o introducere blândă și inspirațională în povestea reală a unei fete care a ales să fie voce pentru ceilalți.

Probabil majoritatea știm povestea Malalei, dar în această carte ea e făcută accesibilă copiilor mici, fără detalii șocante sau înspăimântătoare. La final există și o mică parte despre Malala, iar noi credem că cei mici au nevoie să afle povești adevărate despre copii ca ei, care pot schimba lumea prin acțiunile lor.

„E și treaba mea!” de Mihaela Coșescu, ilustrații de Ionuț Robert Olaru, editura Asociația Creștem Oameni (4-8 ani)

Am descoperit cartea asta în 2019 pe când țineam ateliere de lectură la Biblioteca Metropolitană București, în cadrul proiectului Iulie fără Plastic.

Aveam nevoie de un mesaj adresat întregii familii despre ce înseamnă să te implici în societate, cum să nu fii un martor pasiv la o nedreptate, chit că ești mic.

Pe scurt, cartea începe pe când Sofia, personajul principal, era doar o fetiță de 3 ani care observă o groază de lucruri nedrepte în jurul ei, dar în momentul în care vrea să se implice, părinții ei, fie că e mama ori tata, îi transmit că nu e treaba lor, nu e treaba ei.

Scenele alese sunt unele destul de comune, deci reprezentative: cineva care fumează în locuri nepermise, un hoț de buzunare în acțiune și chiar o secvență de bullying la școală.

Cum a reușit Sofia să gândească, să spună și chiar să acționeze asupra acestor nedreptăți pentru că e și treaba ei și cum i-a ajutat pe părinții ei să iasă din colivia fricii de a se implica, citiți singuri în carte.

Ilustrațiile sunt, de asemenea, foarte sugestive și frumoase.

„Noroc cu domnul Terupt” de Rob Buyea, traducere de Diana Geacăr, editura Booklet Fiction (7-12 ani)

Aceasta este o carte despre tipul de profesor pe care probabil cu toții ne-am fi dorit să îl avem în timpul școlii. Domnul Terupt este tânăr, amuzant și interesat să creeze experiențe reale de învățare pentru elevii săi. Nu se teme să le permită elevilor să experimenteze și să își exprime opiniile și practică un stil de predare bazat pe recompense, foarte popular în prezent.

Totuși, la un nivel mai profund, povestea este despre responsabilitate și, mai ales, despre a avea prea multă responsabilitate atunci când ești prea tânăr și nu ești capabil să iei neapărat cele mai bune decizii. Este, de asemenea, o poveste despre faptul că uneori tot ce avem nevoie în viață este să auzim pe cineva spunându-ne că am făcut tot ce am putut și că nu e vina noastră că lucrurile nu au ieșit cum ne așteptam.

În ansamblu, este o poveste despre ce înseamnă să fii copil și despre cât de ușor le este adulților să uite în încercarea lor de a-i face pe copii să simtă că sunt importanți, că aceștia au nevoie, de fapt, să se simtă protejați. Ideea principală este că trebuie să le oferim copiilor libertatea pe care o pot gestiona și că trebuie să îi reasigurăm că pot face greșeli, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că uneori, chiar dacă încearcă din răsputeri, lucrurile nu vor decurge conform planului și că și acest lucru este în regulă.

Recomandare bonus pentru adolescenți

Am revăzut recent la Cinema Europa Dead Poets Society, un film cu Robin Williams pe care probabil îl știți. Îți garantăm că dacă ai un adolescent acasă, o să fie o experiență cu adevărat intensă să vizionați filmul împreună. La noi s-a râs, s-a plâns în hohote și s-a discutat intens după. Cartea inspirată de film scrisă de N. H. Kleinbaum a fost tradusă la noi prin anii ‘90, dar nu mai e în stoc de mult, poate dați peste ea prin anticariate. Dacă nu, filmul e mai mult decât suficient pentru a ne reaminti că ce ar trebui să facem cu tot procesul educațional, fie că vorbim de ce facem acasă, la școală sau la activitățile extrașcolare, nu e să forțăm îngurgitarea unor informații seci, ci să scoatem la iveală potențialul real al copiilor, să îi ajutăm să gândească cu propria lor minte, să își descopere pasiunile, interesele și talentele și să îi pregătim pentru o viață fericită. Iar să fii fericit nu e nici pe departe numai despre situația financiară, ci mai ales despre a te simți împlinit și a știi ce contează cu adevărat pentru tine.

---

2. Dilemele Bookisit - Conteaza notele de la școală sau nu?

Ramona: O să zic că pentru mine contează, dar o să explic și cum. Cred că în viață o să dăm peste tot felul de situații tâmpite în care ni se vor testa abilități care mai degrabă au legătură cu modul nostru de a aborda o problemă încâlcită decât cu vreo înțelegere adâncă sau orice altceva legat de educație. Și atunci cred că la modul în care e configurată școala la noi (în mare parte, că mai sunt și profesori extrem de ok), notele reflectă capacitatea noastră de a face față absurdului acum și, probabil, mai târziu. În contextul ăsta, eu văd notele ca pe o indicație că ai înțeles cum funcționează sistemul, că te-ai putut plia pe niște cerințe (bune, rele, utile, absurde, nu contează) și că ai obținut ceva ce e dezirabil acum și aici. Și aici mai zic și că înțeleg dezirabilul ca fiind ceva pur personal, un target pe care tu ți-l propui. Așa că nu contează nota în sine, ci faptul că ai reușit să obții nota pe care ai vrut-o. Doar așa contează notele, ca semn că am fost în stare să navigăm un hățiș de informații, să ne descurcăm cum s-a putut și să obținem ce ne-am propus.

Adina: Eu am doi copii, de aproape 17 și 12 ani. Și am fost un copil de 10 (aproape) până prin clasa a VI-a, când s-au despărțit ai mei și m-am mutat la o altă școală. Am crescut pe vremea când la 9 eram întrebată Doar atât? 10 nu se putea? Așa că prin experiența mea și din tot ce am învățat/citit/văzut despre cât te ajută (sau nu) notele în viață, mi-am format părerea că notele nu sunt foarte importante.

Și nu m-am sfiit să le transmit asta și copiilor mei. Asta nu înseamnă că nu cred că școala sau educația nu e importantă. Dar notele sunt - pentru mine - doar un semnal despre cunoștințele într-un moment sau altul, uneori poate fi și despre profesor, alteori despre starea copilului, sunt așa de multe variabile încât nu voi pune niciodată egal între note și capacitățile, abilitățile sau valoarea copilului.

Da, când vorbim despre mize mari, cum e evaluarea națională și poate intrarea la o facultate, atunci probabil că acea notă/medie contează. În rest, nu e ceva ce mă preocupă și nu am nicio problemă să spun că al meu copil are note de 3 sau 5 sau 6. Cum și eu am avut. Dacă sunteți curioși să citiți mai multe despre viziunea mea despre începutul școlii (pregătitoare) și ce au nevoie copiii atunci, am scris un articol când începea primul copil școala. Îl puteți citi aici.

---

3. Pastila de inspirație

Uite un joc simpatic pentru tine ca părinte despre limite, negocieri și libertate. Se numește jocul semaforului. Avem 3 culori: verde, galben și roșu.

Începem cu roșu. În categoria roșu trebuie să treci toate lucrurile pe care nu vrei să le facă copilul tău în niciun caz. În categoria galben treci lucrurile pe care ești dispus să le negociezi cu copilul. Iar în categoria verde treci lucrurile unde îi dai copilului libertate totală.

Important este să îți spui că ce e roșu, galben sau verde diferă de la familie la familie. Și la fel de important e să fii sincer când completezi cele 3 categorii. Și la fel de important este să îți spui că ce e roșu, galben sau verde diferă de la familie la familie. Dacă faci asta, e posibil să descoperi ca e cam mare diferența între roșu și verde și că poate ar trebui să reconsideri unele lucruri unde ai putea lăsa mai multă libertate copilului.

Dacă vrei să afli mai multe despre acest joc, uite aici un filmuleț de la În Stare de Bine.

---

4. Știri de la Bookisit

De Ziua Culturii Naționale am lansat un quiz scurt cu 10 întrebări despre copilăria unor autori români care au scris și cărți pentru copii. Dacă vrei să îți testezi cunoștințele, găsești quiz-ul aici.

„Cartea din bancă” noul proiect Bookisit, susținut de BRD Asset Management

Cartea din bancă este un proiect Bookisit ce a luat naștere în urma interacțiunii cu una din învățătoarele dintr-o zonă defavorizată unde am dus donații de carte. Ne-am dat noi seama cât de valoros este ca mai mulți copii să citească aceeași carte - în cadrul unui club de carte lunar - să le primească și acasă, să le integreze la mai multe materii, să vadă cu adevărat utilitatea și mesajul acelei cărți.

Feedbackul primit în urma proiectului pilot desfășurat în două clase din Școala Gimnazială Nucșoara de Jos (Prahova) și Școala Gimnazială Mălâncrav (Sibiu) au fost încurajatoare. Astfel că am extins proiectul pe tot parcursul anului 2026 (începând cu februarie), pentru 21 de clase din toată țara.

Ce vedeți în imagine sunt cărțile alese de învățătorii de la clasele din proiect pentru luna februarie. E un proiect în care avem multă încredere și care poate ajuta câțeva sute de copii să se împrietenească cu cărțile, cu lectura și cu lumile care le deschid.

Vă mai povestim despre proiect, pe măsură ce încep cluburile.

Din impozitul tău se pot naște proiecte care schimbă vieți

Și tu poți să ne dați o mână de ajutor să continuăm proiectele și să muncim la altele noi, prin redirecționarea a 3,5% din impozitul tău pe venit către Asociația Bookisit.

Îți ia doar 2 minute (maxim), e foarte simplu, îți explicăm în 4 pași tot procesul:

1. accesezi formularul de mai jos

2. completezi cu datele tale personale (nu se cere nimic altceva, date de firmă etc.)

3. optezi pentru susținerea pe 2 ani (2025 și 2026) sau pentru unul singur (2025)

4. semnezi și apeși pe butonul trimite și… gata🥳 (ajunge instant la noi, poți genera pdf dacă vrei să păstrezi și tu documentul, dar altfel către noi nu e nevoie să mai faci nimic).

de restul ne ocupăm noi. Simplu. Ți-am zis. Și noi am făcut asta și ne-a luat sub 2 minute.

În final

Dacă ți-a plăcut ediția asta, dă vestea mai departe unui prieten bookisit 📚 — și spune-ne ce ți-a rămas în minte sau ce ți-a stârnit curiozitatea.

Până data viitoare, să ai zile călduroase (că geroase au fost destule), lecturi bune, energie cât pentru tot anul și conversații cu sens.

Îți mulțumim că faci parte din comunitatea Bookisit!